Limitele imaginației mele, limitele lumii mele!

Îmi amintesc!

Eram cu picioarele goale și continuam să merg.

Era noapte, dar lucrurile străluceau și le puteam atinge, dar la orice distragere, dispăreau.

Nu simțeam nici căldură, nici frig, nici tristețe … nimic! Doar o urmă de speranță care îmi șoptea că aproape am reușit.

Și continuam să merg!

Încercam să trezesc o lume nouă, o lume în care eu să fiu rege.

Nu un rege care să conducă oameni, ci unul care să îmi dea putere absolută asupra lumii mele.

Și continuam să merg …